Înregistrați-vă acum pentru seria de materiale pe tema "Umiditatea aerului în încăperi" și veți primi aceste documente tehnice gratuite direct prin e-mail. Gratuită.
1. Umiditatea în încăperi: cât este de importantă umiditatea aerului ambiental?
2. EN 16798 et al: Umiditatea în reglementările europene
3. Umiditatea aerului în încăperi:o nouă variabilă de tip referință?
4. Umiditatea aerului în încăperi:termodinamica și entalpia
(Fragment din articolul de specialitate 1 din seria în 4 părți)
Climatul ambiental este unul optim atunci când umiditatea și temperatura sunt percepute de către oameni ca fiind plăcute. În locuințele moderne, acest lucru este asigurat prin ventilarea spațiului de locuit, iar în clădirile mari, prin intermediul sistemelor de ventilație, cunoscute sub denumirea de sisteme de încălzire, ventilație si aer condiționat (HVAC). Din nefericire, aerul condiționat ignoră de prea multe ori umiditatea și influența acesteia asupra climatului ambiental și a nivelului de confort - adesea cu consecințe grave asupra sănătății.
Situația este diferită în sectoare precum comerțul și industria. În cazul în care calitatea produsului sau procesele de fabricație depind în mod decisiv de umiditatea aerului ambiental, aerul de alimentare este monitorizat constant cu senzori sau dispozitive de măsurare a umidității. În cazul în care umiditatea aerului ambiental nu are o valoare optimă, aceasta este reglată prin intermediul sistemului de ventilație sau cu ajutorul unei soluții descentralizate de umidificare a aerului . Același lucru este valabil și pentru depozitarea bunurilor sensibile la umiditate sau pentru obiecte de valoare și artefacte în muzee, arhive și chiar pentru garaje destinate mașinilor de epocă.
În cele din urmă, un nivel optim de umiditate a aerului joacă un rol cel puțin la fel de important într-un climat ambiental favorabil ca și temperatura potrivită. De fapt, acest lucru se aplică pe tot parcursul anului în cadrul locuinței, în birouri sau depozite, în unități de producție sau în comerț. În consecință, intervalul ideal de temperatură în ceea ce privește aerul condiționat pentru asigurarea confortului termic este între 20 și 27 °C. În același timp, umiditatea relativă a aerului ambiental trebuie să fie cuprinsă între 30 și 65%.
Vreţi să citiţi articolul complet? Atunci înregistraţi-vă aici pentru seria de 4 articole de specialitate.
(Fragment din articolul de specialitate 2 din seria în 4 părți)
Există o serie de reglementări internaționale pentru sistemele de încălzire, ventilație si aer condiționat (HVAC) în zonele rezidențiale și nerezidențiale. Din punct de vedere al clădirii, cea mai importantă este seria de standarde EN 16798. Atenția este întotdeauna îndreptată către calitatea aerului din încăperi și igiena aerului. Între timp, funcționarea eficientă din punct de vedere energetic a devenit de asemenea tot mai importantă. Cerințele reglementărilor, standardelor sau directivelor vizează proceduri de testare și măsurare pentru transferul, execuția și funcționarea, igiena, inspecțiile de igienă sau întreținerea și exploatarea sistemelor.
Dar care este semnificația reală a umidității ambientale în standardele și legislațiile internaționale și care este situația actuală? Să privim un exemplu: Din data de 1 ianuarie 2018, noi calcule minime de recuperare a căldurii au fost aplicabile în Europa pentru sistemele de ventilație pentru clădiri nerezidențiale. Pentru sistemele cu buclă închisă, valoarea este 68%, pentru schimbătoarele de căldură rotative și cele cu plăci, valoarea este de 73%. Acest lucru este stipulat prin Directiva în materie de proiectare ecologică sau mai precis prin implementarea acesteia de către Regulamentul UE 1253/2014 „Cerințe de proiectare ecologică pentru unitățile de ventilație”.
Asociațiile industriei europene „Eurovent“ și „EVIA“ lucrează în prezent la încorporarea recuperării umidității în Regulamentul UE, împreună cu măsurile de îmbunătățire a eficienței pentru sistemele de ventilație în cadrul clădirilor nerezidențiale pentru recuperarea căldurii și a umidității. Acest lucru înseamnă energia asociată pentru dezumidificare (răcire), precum și întregul proces de umidificare și protecția împotriva înghețului necesare. Cu siguranță prezintă importanță. Dar, pe lângă acest aspect, ce mai este în instalaţie și care este starea actuală a standardelor și reglementărilor europene în ceea ce privește umiditatea ambientală în ziua de astăzi?
Vreţi să citiţi articolul complet? Atunci înregistraţi-vă aici pentru seria de 4 articole de specialitate.
(Fragment din articolul de specialitate 3 din seria în 4 părți)
În cazul în care condensul nu trebuie să se producă atunci când se realizează răcirea prin intermediul unui aparat de aer condiționat sau al unui sistem de încălzire, ventilație şi aer condiționat (HVAC), este importantă menținerea punctului de rouă al aerului ambiental într-o poziție superioară. Astfel se va economisi energie. Dar are sens acest lucru? Și este măsurarea constantă a temperaturii și umidității relative în încăperi o variabilă de tip referință adecvată?
În funcție de locație, anotimp și aplicabilitate, aerul de alimentare pentru încăperi, unități de producție sau depozitare trebuie să fie umidificat sau dezumidificat în diferite modalități. De exemplu, o valoare de 40% a umidității relative în aerul ambiental care să rămână cât mai constantă este ideală pentru oameni. Hârtia, pe de altă parte, se păstrează cel mai bine în spații cu o umiditate relativă de 50 - 55% și la o temperatură ambiantă cuprinsă între 20 și 23 °C.
Umidificarea tehnică se realizează izotermic cu abur sau adiabatic prin evaporare, pulverizare și atomizare a apei. Dezumidificarea se realizează prin intermediul proceselor de adsorbție și condensare. Aceasta necesită aproape întotdeauna un aport suplimentar de energie, de obicei energie electrică, dar ocazional, surse de energie precum gazul. Cu toate acestea, umiditatea aerului din încăperi este, de fapt, foarte rar variabila semnificativă de tip referință atunci când se planifică un sistem de ventilație sau aer condiționat. Dar ar putea fi mai bine să colaborăm cu operatorul pentru a stabili care vor fi cerințele și cum poate fi asigurată umiditatea aerului din încăperi pe acest fundament înainte de proiectarea sistemelor de aer condiționat și ventilație? Ar putea fi utilă chiar și recuperarea umidității. Iar, în cazul în care umiditatea relativă este luată în considerare cu prudență și este măsurată în mod continuu, există posibilitatea economisirii de energie, bani și mai ales reducerea emisiilor de CO2 într-o măsură semnificativă dacă umiditatea relativă din încăperi este introdusă ca o variabilă de tip referință pentru tehnologia de ventilație și aer condiționat? Raportul oferă răspunsuri despre semnificația reală a umidității din aerul pe care îl consumăm.
Vreţi să citiţi articolul complet? Atunci înregistraţi-vă aici pentru seria de 4 articole de specialitate.
(Fragment din articolul de specialitate 4 din seria în 4 părți)
Ce este aerul „umed”, când sau de ce devine acesta „uscat”, câtă energie termică conține și ce legătură au toate aceste aspecte cu entalpia specifică? O perspectivă asupra corelațiilor umidității aerului din încăperi este oferită de fizică, mai precis de legile termodinamicii. Oricine a înțeles acest subiect nu tocmai simplu știe, de exemplu, care sunt modalitățile posibile de a manevra punctul de rouă în răcitoarele de aer prin evaporare, poate explica conceptul de temperatură a termometrului umed fără ezitare și are o capacitate de înțelegere impresionantă a transformărilor izentropice de stare - ca să nu mai menționăm, este capabil să parcurgă diagrama h-x asemeni unui robot cu deplină exactitate, chiar și fără un videoclip explicativ drept asistență.
În zilele noastre, însă, proiectarea aparatelor de aer condiționat, a sistemelor de încălzire, ventilație si aer condiționat (HVAC) sau a sistemelor de răcire suplimentară este foarte des realizată de programele informatice. Pericolul pe care acest lucru îl implică: Cunoștințele de specialitate obținute de către planificatori sau ingineri de exploatare cu privire la comportamentul termodinamic al umidității aerului sunt tot mai mult date uitării. Și uneori pur și simplu nu există suficient timp în activitatea de zi cu zi pentru a reflecta asupra unei alternative eficiente din punct de vedere energetic.
Cu toate acestea, analizând tehnologia de climatizare sau aparatele de răcire suplimentară mai aprofundat, s-ar putea economisi unul sau doi kW de energie generată mecanic pentru răcire sau chiar ar putea deveni un sistem de refrigerare inutil? Acest lucru este valabil mai ales când vine vorba de intervalele limitelor de temperatură pentru răcire. Adică, doar cu condiția ca posibilitățile de răcire adiabatică, dar și altele noi pentru recuperarea umidității să fie înțelese corect. Aici cunoștințele termodinamice ajută la gestionarea „adecvată” a umidității aerului din încăperi.
Vreţi să citiţi articolul complet? Atunci înregistraţi-vă aici pentru seria de 4 articole de specialitate.
Formular de înregistrare